Sauna e un accelerator de constiinta

Pentru un timp, mai scut sau mai lung, atunci cand iesi din sauna, si faci un dus rece, iar apoi te asezi in liniste, ai ocazia sa observi aspecte subtile, pe care atentia obinuita, nu le surprinde foarte usor. Tind sa cred ca sauna, faciliteaza suportul fiziologic, pentru cateva clipe de atentie constienta, deplina.

 

Experienta aceasta pentru mine s-a repetat aproape zilnic, in ultimele zile si o pot descrie cu lux de amanunte. In primul rand, pentru a ajunge in zona de constiinta extinsa, sau atentie care poate cuprinde detalii foarte subtile, in acest context, este nevoie sa treci prin proba de foc. Si poate ca uneori nu-i usor, dar asta e ceea ce ai de facut: sa faci un dus rapid, sa setezi intentia de a sta un anume numar de minute (iar odata cu intentia, sa intorci si clepsidra aferenta), iar apoi, sa lasi caldura saunei sa te patrunda. Primele cateva minute sunt lejere si chiar foarte placute. Dar, odata cu primele senzatii de caldura intensa, apar primele semne de rezistenta din partea mintii, incolteste ideea “trebuie sa ies”, si odata cu acestea, apare si posibilitatea de a creste.

 

In acest moment, fiecare graunte din clepsidra devine tot mai lenes, iar actul de a lasa gandurile sa vina si sa plece, revenind asupra respiratiei sau asupra unei alte senzatii care confera stabilitate si siguranta, ori de cate ori imboldul de a iesi din sauna, revine, tot mai puternic si mai convingator, reprezinta o temperare a instictului primar de surpavietuire si o mare victorie.

 

“Sistemul nervos autonom”, care printre altele are un nume gresit, de pe vremea cand medicina traditionala il considera ca un sistem inchis, in care nu se poate interveni, are la baza 2 siteme. Sistemul nervos simpatic (SNS) si sistemul nervos parasimpatic (SNP). Cand spuneam mai devreme victorie, ma refeream la cultivarea sau dezvoltarea abilitatii de a balansa sistemul nervos simpatic (lupta sau fugi) cu sistemul nervos parasimpatic (odihna, digestie si homeostaza).

 

Ei si dupa ce am trecut aceasta prima incercare, cand in final, ultima graunta de nisip din clepsidra s-a scurs, vine proba de gheata. Iesi din sauna, si in functie de context, preferinte si antrenament, faci o baie de zapada, ca tot ninge fara incetare, sau te multumesti cu un simplu dus rece. Si daca tot esti aici, ii dai apei reci cateva zeci bune de secunde, sustinute de respiratii abdominale, adanci si regulate.

 

Una calda, una rece, iar acum e momentul sa culegem roadele. Nu stiu ce se intampla dpdv fiziologic, atunci cand se fac aceste treceri rapide de la cald la rece. Nu stiu cat de mult ne oxigenam si odata cu nivelul de oxigen crescut din corp, cat de mult ne alcalinizam si nu stiu cat de mult toate acestea ajuta la relaxarea corpului nostru, dar ce pot sa spun cu certitudine, este ca, dupa aceste procedee, odata ce ne asezam, gasim adevarata liniste, adevarata nemiscare. Daca vrem, desigur.

 

Imi simt inima, imi simt respiratia, simt intregul corp cum pulseaza cu fiecare bataie de inima si imi dau voie sa inchid ochii. In aceasta clipa, cea mai intensa senzatie din corp este cea a bataii inimii. In prima faza resimt un ritm crescut, probabil in urma diferentei de temperatura, care treptat, in cooperare cu o respiratie constienta, profunda, se linisteste si intreg corpul se armonizeaza si se contopeste intr-o stare tot mai subtila de imponderabilitate. Am norocul sa ma aflu intr-o camera de relaxare cu o temperatura potrivita si treptat, granitele corpului meu incep sa se dizolve si incep sa ma simt tot mai putin limitat de forma si gand.

 

Si din nou, nu stiu daca e serotonina sau oxitocina, dar exista cu sigurnata ceva hormon sau mix, care in acest moment hraneste din plin receptorii mei si ma face sa ma simt foarte conectat cu tot ce se afla in jurul meu, extrem de fericit si incredibil de relaxat.

 

Din aceasta perspectiva, pastrand o atentie vasta, pot sa observ momentul in care receptorii mei nu mai sunt suprasaturati de acest mix divin si incep sa apara ganduri, senzatii, zgomote si fel de fel de motive de disconfort. Iar in acest moment, poate experienta, poate contextul, sau poate oboseala de pe partie, imi daruiesc cel mai dulce dar. Capacitatea de a accepta si a da drumul la tot, spre a ma cufunda intr-un somn profund, relaxant si vindecator.

 

Merg de mai bine de 25 de ani iarna la munte si n-am vazut asa ceva niciodata. De 9 zile ninge intruna. NonStop. Daca cineva vede acest mesaj, va rugam mai trimiteti prosoape pentru sauna…sunt pe terminate!

Leave a comment

Lasă un răspuns

Your email address will not be published. Required fields are marked (required)

X